Melancolie

G Mă tot întreb la infinit Am de ce tot lucrul are și-un sfârșit D7 și-n chibzuiala mea târzie G sunt nevoit să te revăd, melancolie. G Nu-mi place mutra ta de fel Am Și-apoi apari cu tot nepotrivit, ca un gând mișel, D7 Îmi faci din viață serial, G Punctezi final cu un intermezzo orchestral. C G Melancolie, ce coșmar ! Em C D Stau uși, ferestre-nchise, însă totul în zadar. C G Melancolie, hoț de rând, Em Îmi cotrobăi printre vise, C D7 Lași în suflet rece vânt, rece vânt. G Până nu vii, mă simt OK, Am Doar când aud în suflet zgomot surd de chei D7 Mă fac așa cum știi tu bine G Și simt că parcă mi s-ar face dor de mine G Și sufletul mi-aș curăți Am De-aș ști că poate astfel te vei mistui D7 De-aș fi vreun detergent să te stârpească G Aș fi primul lui client. C G Melancolie, ce coșmar ! Em C D Stau uși, ferestre-nchise, însă totul în zadar. C G Melancolie, hoț de rând, Em Îmi cotrobăi printre vise, C D7 Lași în suflet rece vânt, rece vânt. Am G Melancolie, hoț de rând Am G Lași în suflet rece vânt Am G Melancolie, hoț de rând