Leafunkynată Ţie

A7 Mi-s ochii roşii şi mi-e sufletul împăienjenit În cap, speranţa într-un colţ mi-a înţepenit mă roade gândul că-ntr-un fel nu prea am ce roade, F#m E adică am sărăcit!... A7 Ajuns-am zaţul la cafea de patru ori să-l fierb, în loc de carne să mănânc în grabă câte-un verb în loc de bere, cu beţia de cuvinte mă împac F#m E şi sting lumina şi zac!.... E7 Visele, totuşi, nu m-au părăsit; unul, constant, nopţile mi-a chinuit: o voce strigă întruna... A F#m D E Leafunkynată ţie, taxa mea de dor A F#m D E O număr cu bucurie, deş'tele mă dor F#m de-atâta numărat! de-atâta numărat! A de-atâta numărat! A7 Mă zbat între plăceri şi-ntre necazuri eu mă zbat, adică ce realizez dacă-s întruna supărat?! Doar ştiu că tot ce-njur eu astăzi mâine e rezolvat F#m E deci totul e calculat! A7 Ce să câştig eu miliardul dacă sunt sedentar, de ce să-mi iau parfumuri scumpe dacă-s celibatar şi de ce să fac eu grevă dacă ăsta-i salar F#m E să mi-l ridic, aşadar. E7 Cine taxele le-njură ăla este slab de gură; taxele ne trebuieşte că prin ele ţara creşte, aşa că primeşte... A F#m D E Leafunkynată ţie, taxa mea de dor A F#m D E O număr cu bucurie, deş'tele mă dor F#m de-atâta numărat! de-atâta numărat! A F#m D E Leafunkynată ţie, taxa mea de dor A F#m D E O număr cu bucurie, deş'tele mă dor F#m de-atâta numărat! de-atâta numărat!