Nufăr Alb

D A E Nufăr alb D A E Nufăr alb D A E Fi mai breaz! D A E Fi mai breaz! I: A Stropi de ploaie cad afară, D A vântul totul înfioară D iarba deasă ca pe munți Dm ce poartă pe stânci A semnul liniștii eterne A Nufărul alb și plăpând D A vântului stându-i în drum D a fost rupt din locul lui Dm și purtat hai-hui A pe ape-notătoare... Prechorus: E "Ce minune, ce minune D A trece peste ape oare?" E Se-ntrebau în șoaptă D A sălciile foșnind F#m C# Nufărul alb și plăpând F#m B7 Semețindu-se acum D pornind pe ape Dm A printre crengile uscate D A E Nufăr alb D A E Nufăr alb D A E Fi mai breaz! D A E Fi mai breaz! II: A Trece nufărul pe ape D A printre crengile uscate D iară creanga cea mai rea Dm cea care-i stătea A îi răni petala albă A Creanga aceea cea mai scurtă D A de surcele mai e bună D cum predă culoarea mea Dm se vede o stea A etalon de bunătate. Prechorus: E "Ce minune, ce minune D A trece peste ape oare?" E Și-ar fi spus în șoaptă D A sălciile foșnind. F#m C# Dară nufărul acum E B7 are sufletul de fum D pornind pe ape Dm A printre crengile uscate... D A E Nufăr alb D A E Nufăr alb D A E Fi mai breaz! D A E Fi mai breaz! Prechorus: E "Ce minune, ce minune D A trece peste ape oare?" E Și-ar fi spus în șoaptă D A sălciile foșnind. F#m C# Nufăru-i ca omul bun E B7 e frumos, cald și plăpând D Dar nu când în viață Dm A Are în față surcele D A E Nufăr alb D A E Nufăr alb D A E Fi mai breaz! D A E Fi mai breaz!